Vremea chemării noastre

Traian Dorz, din „Numele Biruitorului, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2007

1. Fiecare om şi fiecare popor îşi au de la Dumnezeu vremea chemării deosebite
şi vremea stăruitoare a cercetării spre mântuire.
Vai de cel ce nu cunoaşte vremea acestei cercetări!
 
2. Datoria fiecărui om este să fie atent la glasul Domnului
şi să se arate gata a asculta chemarea Lui atunci când o aude,
ca să nu rămână afară, în pedeapsa neascultării (Lc 19, 44).
 
3. De ce ai tot amânat şi tu mereu şi mai amâni încă întoarcerea ta la Dumnezeu?
Nu te temi că va veni o clipă în care pedeapsa neas-cultării te va ajunge pentru totdeauna?
Nu te temi de moarte şi de Judecata Lui?
 
4. De atâta vreme chemarea lui Dumnezeu ţi-a vorbit şi ţie în atâtea feluri!
Nu te temi oare de clipa în care ţi-ar vorbi pentru ultima dată?
O, vino azi, nu mai amâna!
Cine ştie dacă nu cumva aceasta este chiar ultima chemare… Deci întoarcete chiar acum!
 
5. Orice credincios este într-un legământ cu Dumnezeu.
Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos (I Ptr 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui.
Naşterea din nou trebuie să fie a doua jumătate.
Numai aşa putem avea mântuirea întreagă! (...)
 
14. Care este acum starea ta faţă de toate legămintele pe care le-ai făcut cu Dumnezeul tău?
Faţă de legământul tău prin jertfă cu Hristos, oare cum stai?
Nu fugi de confruntarea cu aceste întrebări!
 
15. Ai tu părtăşie cu Jertfa lui Hristos prin Sfânta Taină a Împărtăşirii?
Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?
Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pă-mânt?
Ascultă foarte atent la aceste întrebări!
 
16. Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cum stărui tu în acest legământ sfânt?
Cercetează-te şi încearcă-te (II Cor 13, 5),
ca să vezi şi ce parte vei avea cu El la Slavă (Rom 8, 17-18).
Căci tocmai de acest legământ depinde slava ta.
Ceasul acesta este un ceas cutremurător, nu-l pierde! (...)
 
19. Cine învaţă pe alţii are, în primul rând, el însuşi datoria de conştiinţă, datoria neiertată şi veşnică în faţa adevărului pe care îl propovăduieşte, ca să se ţină de învăţătura propovăduită (Rom 12, 7).
 
20. Nu este o mai mare batjocură pentru Adevăr decât viaţa mincinoasă
şi comportarea nepotrivită cu spusele sale
ale aceluia care zice că propovăduieşte Adevărul.
O, Dumnezeule Adevărat, scapă totdeauna Lucrarea Ta şi Biserica Ta de astfel de propovăduitori!
Amin.

Cătălin Pandele

9 Blog postări

Comentarii